Înălțimea bărbaților și femeilor din Milano, Italia pare să fi rămas neschimbată timp de 2.000 de ani. Mediul are o influență stabilă asupra acestui aspect, arată un studiu care acoperă analizele din decursul a 2.000 de ani privind statura adulților din Milano.
Înălțimea umană depinde de o interacțiune dintre genetică și factorii de mediu, cum ar fi sănătatea fetală, nutriția în copilărie, expunerea la boli, precum și factorii epigenetici de mediu, care pot ajunge la generații întregi. În timp ce doar genetica poate determina cât de înaltă poate deveni o persoană, mediul în care se naște joacă un rol relevant în ceea ce privește gradul de realizare a potențialului genetic de creștere, potrivit Phys.org.
În mod obișnuit, atunci când privim lumea din jur, observăm că, pe măsură ce sănătatea și nutriția au devenit mai fiabile de la Revoluția Industrială încoace, oamenii au atins înălțimi din ce în ce mai mari.
Cercetarea a fost publicată în jurnalul Scientific Reports.
În cadrul studiului, cercetătorii de la Universitatea din Milano, aua nalizat 549 de rămășițe scheletice, descoperite în 13 situri arheologice din Milano. Toate rămășițele au provenit din necropolele în care erau îngropat clasele mai puțin sănătoase ale societății milaneze. Acestea au fost repartizate în una dintre cele cinci perioade istorice: Epoca romană (secolele I-V d.Hr.), Evul Mediu timpuriu (secolele VI-X d.Hr.), Evul Mediu târziu (secolele XI-XV d.Hr.), Epoca modernă (secolele XVI-XVIII d.Hr.) și Epoca contemporană (secolele XIX-XX d.Hr.).
Pentru fiecare epocă au fost evaluați aproximtiv 100 de indivizi, împărțiți între bărbați și femei. Statura a fost estimată, în principal cu ajutorul oaselor femurului, conform unei formule de regresie criminalistică bine stabilite.
Înălțimile individuale ale femeilor au variat de la 143,5 la 177,6 centimetri, cu o medie de 157,8 cm. Bărbații au avut înălțimi cuprinse între 152,0 și 195,4 cm, cu o medie de 168,5 cm. Nu s-a înregistrat nicio schimbare semnificativă a înălțimii medii atunci când perioadele istorice au fost comparate.
Concentrându-și studiul asupra unei singure locații geografice, cu caracteristici urbane și socio-economice asemănătoare, cercetătorii au putut elimina prejudecățile care ar putea apărea în studiile privind mai multe populații cu influențe de mediu distincte. Cu un astfel de mediu omogen, forțele externe asupra înălțimii populației, cum ar fi războaiele, molimele sau clima, ar fi trebuit să fie evidente.
În mod surprinzător, nu au existat fluctuații semnificative privind statura. Concluzia sugerează autorilor studiului că viața urbană din Milano a oferit un mediu stabil timp de mii de ani, chiar și pentru locuitorii cu cele mai mici venituri.
Cine au fost nefilimii, giganții decăzuți și obscuri menționați în Biblie?
Scheletul unui bărbat medieval a dezvăluit că acesta a trăit cu două forme de nanism
Zeci de schelete decapitate, găsite de arheologi într-un cimitir roman
O mutație a unei boli de oase, descoperită prin analiza unor schelete vechi de 1.000 de ani